Recoacerea incompletă a turnărilor metalice
Definiţie:
Recoacere incompletă este aproces de tratament termic pentru piese turnate din oțel, care implică încălzirea oțelului la un interval de temperatură între Ac1 și Ac3 (pentru oțel hipoeutectoid) sau Ac1 și Accm (pentru oțel hipereutectoid), răcirea lui la o viteză lentă de răcire mai mică de 50 ℃/h după ce-l menține până când temperatura scade sub 500 ℃ și apoi scoateți-l din cuptor pentru răcire cu aer. Acest proces urmărește obținerea unei structuri apropiate de starea de echilibru.
Caracteristici de austenitizare:
Deoarece temperatura de încălzire este în regiunea bifazată, structura oțelului nu este complet transformată în austenită. Doar partea de perlită suferă transformare de fază și recristalizare, transformându-se în austenită, în timp ce morfologia și distribuția feritei sau cementitei proeutectoide rămân practic neschimbate.
Aplicație:
Recoacere incompletă este utilizată în principal ca metodă de pretratare înainte de călirea oțelului hipereutectoid, iar aplicarea sa în oțelul hipoeutectoid este relativ rară.
Recoacerea sferoidizantă a turnărilor metalice
Definiţie:
Recoacere cu sferoidizare este un proces specific de tratament termic care are ca scop realizarea de carburi din otel sub forma de particule sferice, obtinandu-se astfel structura granulara de perlita. De fapt, este un fel de recoacere incompletă.
Aplicație:
Acest proces este utilizat în principal pentru oțelul eutectoid, oțelul hipereutectoid șiturnate din oțel pentru scule aliate, cu scopul de a reduce duritatea materialului, de a îmbunătăți performanța de tăiere, de a asigura o structură uniformă, de a optimiza performanța procesului de tratament termic și de a pune o bună bază organizatorică pentru procesul de călire ulterior.
Detalii proces:
Temperatura de încălzire trebuie controlată cu precizie, de obicei ușor mai mare decât temperatura Ac1 cu 20 până la 30 °C, iar metoda de încălzire a cuptorului este adoptată.
Timpul de ținere nu trebuie să fie prea lung, menținut în general între 2 și 4 ore.
Există diferite metode de răcire, dar răcirea cuptorului sau tratarea izotermă pe termen lung la aproximativ 20 °C sub Ar1 este o metodă comună.
Cheia recoacerii cu sferoidizare este să se asigure că un număr suficient de puncte de carbură nedizolvate sunt reținute în austenită, rezultând o distribuție neuniformă a concentrației de carbon pentru a promova sferoidizarea carburilor.
Încălzirea la o temperatură prea mare sau menținerea prea mult timp va determina dizolvarea unei cantități mari de carburi, formând austenită uniformă, reducând miezul de sferoidizare și afectând efectul de sferoidizare.
Forma și dimensiunea particulelor de cementită sunt afectate de viteza de răcire sau de temperatura izotermă. Răcirea rapidă sau temperatura izotermă scăzută este predispusă să formeze carburi fulgioase, rezultând o duritate crescută.
Procese de recoacere cu sferoidizare utilizate în mod obișnuit:
Recoacere cu sferoidizare unică:
încălzire la 20-30 ℃ peste Ac1, răcire lent sub 600 ℃ după menținerea caldă și apoi răcirea aerului din cuptor.
Recoacere sferoidizanta izoterma:
încălzire la 20-30 ℃ peste Ac1, răcire rapidă la aproximativ 20 ℃ sub Ar1 după menținerea caldă și apoi răcire la sub 600 ℃ cu cuptorul și cu aerul care se răcește din cuptor. Acest proces este utilizat pe scară largă.
Recoacere cu sferoidizare alternativă:
încălzire la o temperatură puțin mai mare decât Ac1 de mai multe ori, răcire la o temperatură puțin mai mică decât Ar1 după menținerea caldă și apoi răcire cu aer până la temperatura camerei pentru a obține un efect de sferoidizare mai bun. Este potrivit pentru piese turnate din oțel greu de sferoidizat, dar operațiunea este complicată.
Ora postării: 03-ian-2025