Contracția în piese turnate este un aspect crucial care are un impact semnificativ asupra calității și integrității produsului final. Înțelegerea diferitelor tipuri de contracție asociate cu diferite materiale, cum ar fi oţel turnatşifontă, precum și factorii care contribuie la defecte precum cavitățile de contracție și fisurile fierbinți, este esențială pentru practicile eficiente de turnare.
Contracție în oțel turnat și fontă
Când discutăm despre contracție, este vital să facem diferența între cele două materiale primare utilizate în turnare:oţel turnatşifontă. Ambele materiale prezintă contracție, dar mecanismele și ratele pot diferi.
Oțelul turnat suferă de obicei o contracție totală de aproximativ1,5% până la 2%de la starea sa topită la forma sa solidificată. Această contracție se datorează în primul rând contracției termice a materialului pe măsură ce se răcește. În schimb, fonta are o rată de contracție mai mare, în general în jur2% până la 3%. Contracția suplimentară din fontă poate fi atribuită compoziției sale, care include un conținut mai mare de carbon care îi afectează comportamentul de solidificare.
Contracția reală a pieselor turnate
Contracția reală se referă la schimbarea dimensională totală experimentată de o turnare de la starea sa lichidă la starea sa solidă finală. Aceasta poate include atât contracția volumetrică în timpul răcirii, cât și efectele solidificării. Proiectarea și calcularea corectă a geometriei de turnare sunt esențiale pentru a adapta această contracție, deoarece nerespectarea acestui lucru poate duce la inexactități dimensionale și la compromisuri ale proprietăților mecanice.
Cavități de contracție și porozitate
Cavitățile de contracție, cunoscute și sub numele de goluri de contracție, apar atunci când metalul lichid nu reușește să umple matrița din cauza alimentării insuficiente în timpul solidificării. Acest fenomen poate duce la puncte slabe în turnare, făcând-o susceptibilă la defecțiuni sub sarcină. Pe de altă parte, porozitatea - adesea observată în piese turnate - este cauzată în primul rând de captarea gazului sau tehnicile de turnare necorespunzătoare, care pot diminua și mai mult integritatea structurală.
Crăpare la cald și tensiuni de turnare
Fisurile fierbinți sunt o altă preocupare semnificativă în turnare. Acestea apar atunci când turnarea este încă la temperaturi ridicate, dar a început deja să se solidifice. Tensiunile induse în timpul răcirii pot depăși rezistența la tracțiune a materialului, rezultând fracturi. Controlul vitezei de răcire și înțelegerea proprietăților termice ale materialului pot ajuta la atenuarea riscurilor de fisurare la cald.
Crăpare și deformare la rece
Fisurarea la rece are loc după ce turnarea s-a răcit la temperatura camerei și este adesea rezultatul tensiunilor reziduale. Aceste tensiuni pot apărea din răcirea neuniformă, ceea ce duce la contracție diferențială în întreaga turnare. Astfel de solicitări pot duce, de asemenea, la deformare, impactând forma finală a turnării și capacitatea de utilizare.
Pentru a reduce probabilitatea de fisurare și deformare la rece, este crucial să se implementeze tehnici adecvate de răcire și procese de reducere a tensiunilor în timpul și după procesul de turnare.
Ora postării: 25-oct-2024